You are currently browsing the tag archive for the ‘interviu’ tag.

Veste bună: Florin Piersic a acceptat să filmăm un interviu pentru B-Cafe. Interviul va avea loc într-una din zilele săptămânii viitoare, cel mai probabil.

Altă veste bună: m-am gândit că n-ar fi rău să nu mă duc singur la întâlnire, ci să iau cu mine un admirator / o admiratoare care să aibă astfel ocazia de a-l cunoaște personal pe marele actor (nu mă mai feresc de clișee, în cazul său, pentru că e mare, ce să mai…)

Așa că am lansat acest concurs pe blogul B-Cafe. Dacă ”îți dorești mai mult victoria”, dacă ți-ar plăcea să fii prezent la discuție și să-i pui chiar tu întrebări lui Florin Piersic, urmează regulamentul concursului și scrie un comentariu pe blogul B-Cafe sau pe email – îl găsești la pagina de contact.

succes!

pentru că B-Cafe este pentru moment în renovare (sper că va fi, în sfârșit, lansat la apă cu surle și trâmbițe – duminică, la întâlnirea B-Cafe despre care voi scrie azi-mâine și aici pe blog) – deeeeci, pentru că site-ul e în renovare, promo-văm aici interviul cu Chinezu, care va fi și el integral online odată cu noua versiune B-Cafe.

joi, 17 decembrie, m-am întâlnit cu Adi Hădean. bine, ne-am mai întâlnit noi, o dată la Cluj, la Music Pub, unde am hăpăit un excelent gulaș, inundat cu o bere rece, dar și pe 16 Decembrie în București. Adi a gătit două seri la rând (16 și 17) la restaurantul Casa Latină. o seară ardelenească și una italiană… pe cea italiană, din nefericire, am ratat-o.

ei bine, ce n-am ratat a fost întâlnirea din timpul zilei, când Adi a avut bunăvoința să vorbească în fața camerei pentru B-Cafe. am discutat despre gastronomie, despre mâncare și gătitul ei. și mi-am dat seama de ce sunt slab. dacă nu știați, eu sunt slab. ca aspect, vreau să zic. altfel, sunt foarte tare frate!

de mic mi s-a spus de către cei care efectuau observații științifice asupra mea (mama și cele două bunici, alternativ) că mie îmi e lene să mănânc. și că de aia sunt slab, de lene. ei bine, fals. Citește restul acestei intrări »

l-am văzut aseară la Divertis Show sau Mall, cum s-o mai numi acum, pe Damian Drăghici. Damian a spus că el e țigan, a insistat de câteva ori asupra acestei denumiri. într-un cu totul alt spirit, mi s-a părut, decât cel al campaniei inițiate de Jurnalul Naționalul pentru înlocuirea în limba română a apelativului ”rom” cu ”țigan”.

e un interlocutor amuzant și viu, acest muzician. vorbește simplu, fără aere de vedetă, fără să-și dea ochii peste cap. îți dă răspunsuri neașteptate, dar firești la urma urmei – sunt neașteptate dacă te aștepți să spună ceva în limbajul de lemn vedetist, de care e plin televiziunile.

l-au întrebat Grecu și Jojo ce i-a lipsit, cât a stat departe de casă (a locuit câțiva ani în SUA). Damian a spus ceva extraordinar – e de altfel și motivul din care scriu eu acest articol. extraordinar, dar cu o simplitate dezarmantă a spus el: nu mi-a lipsit nimic de-aici, câtă vreme am muncit. când muncesc, când mă adâncesc într-un proiect, nu-mi lipsește nimic, după cum nici aici nu-mi lipsește nimic de acolo, când lucrez… (nu citez ”din memorie”, cam asta am reținut).


și a mai spus Damian, la fel de simplu și de important: nu se poate să nu reușești, dacă crezi în ceea ce ai de făcut. sigur (ce simplu e, nu?), trebuie să treci peste o perioadă în care e greu, atunci strângi din dinți, dar la sfârșit e ok.

cred că abia auzisem de el până să-l văd aseară în emisiune, dar am mai trecut un nume pe lista celor care merită respectul meu.

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva