You are currently browsing the tag archive for the ‘michael jackson’ tag.

un vecin îmi povestea următoarea întâmplare. într-o iarnă, chiar în ajun de Anul Nou, într-o gară de prin Oltenia, câțiva oameni așteptau un tren sau altul. printre trenurile care erau programate să sosească era și un anume personal, să zicem personalul 1870. și la un moment dat crainicul gării face un anunț: trenul personal nr. 1870 a sosit și a plecat de la linia a III-a. Citește restul acestei intrări »

a murit Michael Jackson.

mie îmi pare rău de el, Dumnezeu să-l ierte! Michael Jackson și copilăria mea s-au întâlnit la un moment dat. abia ieșisem din comunism, abia începuseră să apară casete cu muzică ”străină”. mai întâi a fost Michael Jackson, cu Thriller și Jam și Billie Jean.

Billie Jean era piesa mea favorită. și mai era dansul ăla în care-și sucea gleznele și pe care îl exersam toți puștanii de clasa a IV-a pe holurile școlii.

când a venit a doua oară în România am fost la concert. eram deja la liceu cred, nu-mi mai plăcea Michael Jackson, dar aveam niște invitații și am mers de curiozitate. atunci am făcut mișto românesc din tribună și i-am strigat (întârzia mult cu apariția pe scenă): Maicăleeee! hai tată că ne grăbim și noi acasă! etc. urât!
îmi pare rău.

vineri 13 a fost cu mare ghinion. am răcit ca un birjar în ploaie și am stat în casă toată ziua. lumea asta parcă s-a oprit pe loc. se-ntâmplă ceva într-o ceață, abia mai văd dincolo de aburii de coldrex…

despre tipul ăsta la sfârșit. mi-a plăcut așa de tare povestea lui că am furat imaginea asta de pe situl new york times cu ctrl+prntscrn. sper să nu se supere pe mine tipii.

ed

cică avem nevoie de bani, ne-o spune chiar Isărescu. așa, cu caracter preventiv. un user care comentează pe hotnews spune NUUUUUUU împrumutului extern și adaugă un link la acest film, despre sistemul monetar. cine face banii, cine îi controlează? începutul e cam plictisitor, am sărit pe la minutul 5. are două ore, cred că o să-l văd dimineață.

tot despre economie, într-una din formele ei cele mai vechi, e vorba în acest articol despre traseul posibil al unei bancnote de 50 de euro și a uneia de 100 de lei, în Germania, respectiv România, odată ajunse la bordel. nu înțeleg dacă viața de prostituată e neapărat mai bună în Germania decât la noi. se vorbește de femei care aleg să facă asta, nu sunt obligate. sau sunt? cred că fetele care își vând trupul pe bani sunt oriunde și oricând demne de cea mai profundă compătimire. se discută din nou despre legalizarea prostituției. fetele de la noi par să nu-și dorească asta, pentru că vor avea bani de dat la stat. acum se practică la negru…

Elena Băsescu continuă să facă valuri. colega ei de partid, Monica Iacob Ridzi, îi susține canditatura. și vorbește în numele tineretului PDL-ist. cică agenția Associated Press a numit-o ”păpușa Barbie” pe fiica președintelui. eu mă gândesc așa: de ce se face atâta tam-tam – să facă domne un sondaj de opinie și să vadă ce crede populația despre candidatura Elenei. două întrebări trebuie să aibă: ”o votație pe Elena dacă candidează” și dacă răspunsul e ”nu”, a doua: ”dar PDL-ul îl mai votați în această situație?”

președinția în România este ieftină. mi se par relativ mici cifrele prezentate pentru achizițiile de anul acesta pentru palatul Cotroceni. lopeți – 108 euro. cam cât e o lopată? în sfârșit se pare că reușesc să reconstruiască biserica din curtea Palatului. auzeam că era foarte frumoasă. pe 15 August vor să o inaugureze. o pâine de mâncat și pe plan electoral, dar un lucru bun făcut.

ei, dar cine credeți că revine în forță… pe scenă… tot din evenimentul zilei aflăm. domnul Michael Jackson. va concerta la Londra, cererea de bilete este imensă. am avut răbdare să mă uit la filmuleț. omul a inventat un stil de dans, să-i dăm lui Michael ce-i al lui Michael. și probabil că nu există tânăr între 20 și 40 de ani sau mai mult care să nu recunoască din prima o melodie. poate nu titlul și casa de discuri, dar că e Michael va știi.

ohooo! dar ce avem aici. mult suc de stors, multă cerneală digitală de inundat monitoarele cu ea. Cotidianul vorbește de ceva ce ne-a tot trecut pe la urechi în ultimii ani – brandingul de țară. după mai multe tentative nereușite și costisitoare de a urni ceva în direcția asta, Elena Udrea aduce problema pe masa de lucru. citeam acum ceva timp în cartea lui Wally Ollins (On Brand) despre cazul de succes al Spaniei. ei bine, e de succes pentru că se discută altfel. noi ne-am bazat pe un nenorocit de pliant într-un etern și fascinant limbaj de esență tare, apoi pe un slogan exotic – ”mereu surprinzătoare”, care în engleză spunea deja altceva – ”simply surprising”. încă o diferență – noi vrem să exploatăm mitul lui Dracula, spaniolii se chinuie să facă cunoscute lumii realizării lor din ultimii 25 de ani. abordarea ”destinație turistică valoroasă pentru istoria ei” nu ajunge. trebuie să mai vorbim despre asta, pentru că nu se poate să ne intereseze mai mult în vremuri de criză (și nu vorbesc de criza financiară recentă) decât propria noastră identitate.

președintele Ungariei vrea să vină în România și să vorbească la Târgu Mureș despre autonomie teritorială? asta să înțeleg din știrea asta scrisă pe genunchi și haotică?

o bucățică din istoria Americii prezentată foarte frumos. tipul ăsta este expert în recuperarea casetelor din mașinile de dictat. ăștia din America aveau mașini de dictat acum câțiva zeci de ani. mi se pare fascinant cum tipul a rămas ancorat într-o tehnologie depășită. lui îi plăceau discurile și a trebuit să se adapteze la casete. pasul următor – cd-urile – i s-a părut deja prea mult. există oare o limită tehnologică la care ne blocăm? sau o vârstă la care ne blocăm tehnologic? mi-a adus aminte de ceasornicarii noștri și aerul vechi al dughenelor de ceasornicărie…

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva