You are currently browsing the tag archive for the ‘mongolia’ tag.

de 1 Decembrie nu vreau să bat câmpii cu discursuri patriotarde, nici să ridic iar problema identității naționale și să discut despre ce a fost mai întâi – oul sau găina / sentimentul național sau țara în care ești fericit să trăiești…

prefer să vă aduc aminte de un român despre care am tot vorbit. de Mihai Barbu, care a fost cu motocicleta în Mongolia și s-a întors; și în tot timpul ăsta i-a fost dor de țară. pun numai niște fotografii de la întâlnirea la care ne-a chemat, acum vreo săptămână și ceva, pe noi kilometricii, să ne dea pietre de pe drum și bancnote mongolești. piatra mea a fost într-adevăr o scoică

update: Mihai e invitat maine la hotnews.ro, sa discute online cu cititorii.

pietrele kilometricilor

Mihai

iar Mihai

”piatra” mea, in care mi-am gasit scoica si bancnota... munca lui Ion, care a făcut designul si Mihai, care a pierdut o noapte sa impacheteze

jurnal de bord

pagina din manuscris 🙂

Anunțuri

atât vreu să vă spun. Mihai Barbu, călărețul mongol, a ajuns în București. e știre de presă deja :). mulțumim, Mihai, pentru kilometri de povești!

iar a scris Mihai Barbu; de data asta – mie! 😀

ce mă mai bucur! călătorul nostru mongol, zis și OZN-ul din Carpați, se găsea în ultima etapă într-o pasă destul de neagră, cu ucraineni răuvoitori și cu un japonez migdalat pe post de unic sprijin. se adâncea într-un est din ce în ce mai puțin primitor și mai plin de milițieni care îți vânează cea mai mică abatere de la regulile de circulație.

etapa următoare, care conține kilometri de povești cumpărați de mine, a început într-o notă încă nu prea veselă. Mihai n-a reușit să-și facă copie pentru a mai avea un rând de chei (a pierdut cheile de rezervă prin Bucovina, când cu căzătura, dacă-mi aduc bine aminte…), și-a luat motorul din parcare și a pornit din nou la drum. click-uiți și citiți ce și cum… pentru toată povestea – www.mongolia.ro

drum bun!

povestea Anitei aici: http://mongolia.ro/?p=144&cpage=1#comment-97

urmează povestea mea!!! abia aștept!

mă simt cam prost că tot pun pe blogul meu realizări de-ale altora. dar face Mihai ăsta o călătorie… țâță de mâță, cum se spune. a ajuns la Kiev. citiți aici: http://mongolia.ro/?p=111&cpage=1#comment-52.

ce-o fi mai rău – să cazi cu motorul în curbe prin Bucovina sau să nimerești în Ucraina prin pustietăți sătești și să n-ai cu cine te înțelege pentru un acoperiș deasupra capului? citiți aici despre ultimele peripeții ale Mongolului!

vă amintiți de Mihai Barbu, cel care vindea kilometri de povești și spera să găsească în Mongolia – sau pe drumul până acolo – cel puțin niște întrebări, dacă nu și răspunsuri la ele.

Mihai s-a urcat pe Doyle, după ce a trudit zile de vară până în seară să-l pună bine la punct (tehnic vorbind, că sentimental Doyle e stabil), a demarat și a întins-o. pe 10 iulie s-a întâmplat asta, iar eu am fost la mare și n-am putut să-i fac galerie alături de alți câțiva zeci de posesori de kilometri.

mihai barbu la plecarea spre mongolia, de la academia militara

îl puteți urmări pe Mihai în călătoria lui pe www.mongolia.ro, unde găsiți deja jurnalul primei zile de călătorie. mostră:

Am plecat. De data asta chiar sunt pe drum. Desi inca nu reusesc sa constientizez ce ma asteapta inainte. Conform planului astazi as avea de mers vreo cinci sute si ceva de kilometri, pana la Vatra Dornei, acasa la Andrei. Care Andrei, impreuna cu Oana ma vor insoti pana acolo, cu masina.
Ies din Bucuresti. Soarele abia a rasarit in fata mea, si e racoare. Imi lumineaza parbrizul, prin care vad conturul celor 43 de nume care calatoresc alaturi de mine. Si zambesc in casca, de nebun. Gandurile mele sunt o invalmaseala de zile mari. E bucurie, putina panica plus inca ceva chestii pe care nu le pot defini. Cert e ca rotile motocicletului se invart unse, pare ca nimic nu le poate opri. Pot sa merg asa la infinit. Am de mers doar patru luni si douazeci si ceva de kilometri? Haha, ce gluma. Calc-o Mihai, da’ calc-o tandru si nu fi erou, ca nu-i de tine. De-asta mi-am si mazgalit undeva pe maneca mainii stangi un “slow down”, ca sa-mi aduca gandurile pe pamant in caz ca incep sa ma fure curbele pe drum.

drum bun, Mihai! și ți-am făcut o bandă a ta în blogroll!

”sunt aproximativ 21.000 de km până în Mongolia și înapoi. traseul de la ducere trece prin Ucraina, Rusia, Mongolia – cu o tură mai largă de Mongolia, iar la întoarcere: Rusia preț de câteva sute de km, Kazakhstan, Kyrgystan, Tadjikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaidjan, Georgia, Armenia, iar Georgia, Turcia, Bulgaria și România.

dacă iei 21.000 de km și îi împarți în parcele de câte 500 de km (pentru că nu poți mai puțin, îți trebuie timp să-ți faci o impresie), obții 42 de parcele. cam cât poți să ceri pe o parcelă, că nu poți să ceri o sumă exorbitantă, plus că nici nu vrei, că nu e ăsta scopul. poți să ceri 50 de euro, să zicem. 50 de euro ori 42 – fix 21.000 de euro, bani de drum.

bun, dar ce oferi pentru ăștia 50 de euro de parcelă? păi oferi povestea călătoriei, personalizată. adică oferi o scrisoare care începe cu: ”Dragă clientule care ți-ai cumpărat tu drum spre sau dinspre Mongolia” și în care povestești cam cum e pe-acolo, ce-ai văzut, ce-ai pățit. la scrisoare atașezi fotografiile pe care le-ai făcut. le pui la rezoluție full, să facă clientul ce-o vrea cu ele. mai aduci și tu un suvenir, o pietricică de pe bucata respectivă de traseu să zicem. cam asta e – cumpărătorul ajunge să facă parte din povestea călătoriei tale. a, poți să pui și un sticker cu numele lui pe parbrizul lui Doyle!”

cam așa a vorbit Ion Barbu, după ce s-a lăsat pe spate în scaunul lui rotativ. ca un maestru a vorbit, iar Silvia și Mihai, ceilalți doi participanți la brainstorming, îi sorbeau cuvintele cu nesaț. deci, ca să fie treaba deplin lămurită: Mihai Barbu pleacă până în Mongolia și vine înapoi – pe motocicletă. a vândut drumul și poveștile pe care urmează să le trăiască pe traseu pentru 50 de euro / 500 km. Doyle este motocicletul cu care pleacă, pe parbrizul căruia Mihai va lipi frumos cele 42 de stickere cu numele clienților.

bineînțeles că nu puteam rata șansa de a-i lua un interviu, așa că pe unul din stickerele lipite pe parbrizul lui Doyle va scrie www.b-cafe.ro.

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva