You are currently browsing the tag archive for the ‘munca’ tag.

writeman.wordpress.com amenință să piară, dacă nu iau măsuri. așa că încerc să iau, pentru că mi-e totuși aproape puiul ăsta de blog. la ce m-am gândit: în fiecare luni și în fiecare joi din săptămână îmi asum sarcina de a scrie ceva. va fi cam ca o rubrica, niște comentarii pe teme din cele mai diverse. vedem pe parcurs ce iese….

comentariul de azi este despre muncă.

definiția din DEX (online) a muncii mi se pare foarte nesatisfăcătoare: Activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.

”îndreptată spre un anumit scop” – asta e o formulare de doi lei. îndreptată de cine și al cui e scopul? scopul muncitorului care face piulițe e să-și ia salariul, dar activitatea de a face piulițe în general nu e îndreptată spre scopul ca oamenii care fac piulițe să-și ia salariul. iar partea cu schimbul de materii dintre el și natură e PREA haioasă ca să ne mai batem capul ce vrea să spună.

dacă mă întrebați pe mine, sunt de părere că dicționarul explicativ al limbii române nu e prevăzut cu o definiție lămuritoare și clară a muncii. să vedem ce zice Webster despre ”work”, pentru comparație: activity in which one exerts strength or faculties to do or perform something: a : sustained physical or mental effort to overcome obstacles and achieve an objective or result b : the labor, task, or duty that is one’s accustomed means of livelihood c : a specific task, duty, function, or assignment often being a part or phase of some larger activity.

parcă e mai bine.

lăsând însă la o parte definițiile, o întrebare mă frământă în legătură cu munca: oare este natural să muncești? eu cred că nu. cred că tendința naturală a oricărui animal este să-și vadă de distracția lui, când nevoile de bază îi sunt satisfăcute. dacă prin muncă înțelegem activitatea de a căuta de păpică, animalele muncesc tot timpul. dacă ar fi însă hrană din abundență, mereu la îndemână, n-ar mai fi nevoie de activitatea asta – n-ar mai fi nevoie de muncă. deci munca e naturală în măsura în care naturală este și lipsa 😀

bine, DEX-ul ne atenționează că munca este o activitate specific umană. Lui BZ și Butică, colegii mei de birou mai înțelepți ca mine, li se pare corect să spui că o pasăre muncește atunci când își face cuib.

eu, că tot veni vorba de oameni, resimt în mod natural o înclinație spre a nu munci. cred că oamenii cărora le vine ușor să muncească fie sunt foarte disciplinați (autocontrol etc.), fie sunt japonezi 😀 – educați de mici într-o cultură a muncii și a datoriei împlinite. după mine, munca înseamnă efortul de a ajunge în punctul a în punctul b atunci când linia dreaptă nu este accesibilă.

a fost nevoie de cercetare !!! și de muncă :(:(:( pentru ca oamenii să poată zbura. linia dreapta ar fi fost să se ridice pur și simplu în aer și să zboare. muncă e când trebuie să bifezi tot felul de puncte intermediare între punctul de la care pleci și cel la care vrei să ajungi. munca vine din neputința de a lua de-a gata, din nevoia de a suplini lipsuri. dacă n-ar fi lipsuri, n-ar fi muncă.

există doar trei soluții să iei de-a gata, când nu sunt suficiente resurse pentru toți: să furi, să iei cu japca, să muncești. munca e soluția cinstită. dar mai există o soluție: să cauți resurse neexploatate!

în final, o invitație. când nu aveți chef de muncă și vreți să plângeți pe un umăr geamăn, dați o tură pe-aici: http://www.facebook.com/#!/group.php?gid=120658721315582.

Anunțuri

învăț.

pe zi ce trece, tot învăț. sunt niște banalități, când le formulez. ”ca să faci un lucru bun, musai trebuie să muncești din greu”, ”nimic nu devine valoros daca nu-l cresti ca pe copilul tau”, ”cand nu ai rabdare, strici munca de luni de zile într-un minut.” aș putea să scot vreo duzină de cugetări din astea despre muncă și importanța dedicării unui timp și a unui efort însemnat pentru a face ceva, orice – dar valoros să fie – să meargă.

e cu totul altceva când înveți lecții din astea arhetipale pe pielea ta, decât când le citești prin cărți. sau pe bloguri :D. documentându-mă pentru un proiect (am de scris niște texte pentru un site), am găsit zicerea asta a lui Tim Notke (habar n-am cine e…): ”Hard work beats talent when talent doesn’t work hard.” și are dreptate omul, în jocul ăsta destul de ieftin de cuvinte.

unui tânăr care crede că e buricul pământului (adică unul luat la întâmplare) nu cred că poate să-i intre în cap destul de devreme că munca nu e o chestie nasoală. mai ales dacă tânărul e genul ”creativ”, a citit ceva poezii, a văzut 3-4 filme sau a ronțăit o carte de filosofie ntr-o vacanță. deci, ok – educatorii mei din pruncie până în prezent – recunosc, ați câștigat! munca e importantă.

dar știți de ce e importantă? nu pentru că nu putem trăi fără ea. Hristos spune clar: ”nu doar cu pâine va trăi omul”. adică, va trăi și cu pâine, dar nu va fi așa un capăt de lume să-și obțină pâinea. munca este importantă și pentru stomac, dar mai importantă pentru minte. nu poți să faci nimic valoros dacă nu stai de el și nu inițiezi o conversație intimă și uneori dureroasă cu copilul ăsta al tău – proiectul pe care îl începi.

învăț. învăț, de exemplu, de la Zoltan Andras, căruia i-am luat ieri interviu și care ar fi fost gata să stea în frig și chiar în ploaie, la terasă, să-mi vorbeaască de muzică și de împlinirea spirituală pe care simte el că trebuie să ți-o dea muzica. Zoltan nu doarme nopțile dacă nu reușește să rezolve o frază muzicală.

deci trebuie să-ți pui întrebarea asta: pe mine ce mă poate face să stau treaz 3 nopți la rând? am așa ceva pe listă? dacă nu ai și munca ta e muncă de birou, muncă rutinieră, în care nu crezi – îmi pare rău de tine. adapă-te la ceva valoros și autentic în timpul tău liber. probabil ai mult mai mulți bani decât mine, dar oare ești fericit?

toate bune și frumoase cu munca. deși nu părea chemarea mea de copil, mă ofer voluntar. dar țin să-mi păstrez libertatea. pentru că printre vorbele de duh ușor clișeiste culese în documentarea mea se numără și asta, a lui Ralph Waldo Emerson (ăsta știu cine a fost):

Do not go where the path may lead, go instead where there is no path and leave a trail.”

domnul meu,

mă adresez dumitale ca unuia care a văzut mai multe în viață, ca unuia care a trecut prin momente grele, s-a bucurat, a cântat, a băut și a plâns. dumneata ai prins vremurile lu Ceașcă. ai văzut cum merge treaba pe pile, ai simțit pe pielea lu matale ce înseamnă să nu fii băgat în seamă, să nu dea nimeni doi bani pe tine. atunci ți-ai zis: ia mai duceți-vă voi naibii și lăsați-mă în pace, toți care mă scuipați în cap, nu meritați decât să vă fur!

să nu înțelegi greșit, nu te fac hoț! dar știu de unde vine lipsa dumitale de respect, disprețul dumitale pentru instituții, pentru orice organizare cu reguli pe care nu stă nimeni să le impună cu bâta. vine din faptul că viața ți-a refuzat prea multe. o casă în care să-ți crești copiii? greu, muncă multă pe bani puțini. o mașină în care să-i plimbi, să-i duci la munte sau la mare? un vis frumos, dar înecat în aburii de alcool plătiți cu câțiva lei suta de grame. o călătorie cu soția undeva în străinătate? ce e aia, străinătatea pentru matale a fost la ”la țară” sau ”la iarbă verde”, distracții comuniste și la îndemâna oricui.

și pentru că statul ăsta ți-a refuzat atâtea sau nu ți-a dat ocazia să faci mai mult cu viața lu matale, pentru că oamenii au fost răi și meschini, ce ți-ai zis? aha, deci așa stau treburile? fiecare pentru el! păi ia să trag și eu pentru mine și pentru ai mei. ia să nu-mi pese mie de alții, cu regulile lor. ia să mă simt eu bine în corpul meu și la nivelul pe care mi l-ai prescris mie, statule care mi-ai dat școală și loc de muncă așa cum mi-ai, și asistență socială și mai știu ce mi-ai dat tu, că n-au fost oricum prea multe… ia să scuip eu pe stradă, ia să trag eu un pipi la colț de bloc, că oricum orașul ăsta e un mare maidan.

ia să-mi cânt eu viața asta mică și prăpădită în felul meu, în manelele mele. pentru că manelele mă lasă să visez la lucruri care îmi plac mie și pe care le înțeleg eu: bani mai mulți, munciți sau făcuți prin șmecherie, respect, femei care să mă iubească, oameni care să mă admire, lux, valoare… și muncă, pentru că multe manele zic despre cât de greu e și cât muncesc ca să-mi țin familia.

așadar, domnul meu manelist bătrân, fie că te văd coborând din Audi-ul Q7 cu lanț gros la gât, fie că urmărești cu ochi flămânzi un puștan de bani gata care-și ia o banală șaormă pe care matale nu ți-o permiți, uite ce-am vrut să-ți zic:

știu că ai avut o viață grea. înțeleg despre ce îți vorbește această muzică dumitale și de ce o asculți. mie nu-mi place muzica asta, așa cum lu matale nu-ți place Mozart sau Massive Attack. dar avem, așa îndepărtați cum suntem noi doi, ce discuta. și cam asta ar fi discuția noastră, în 2 cuvinte:

prea își bat joc de țara asta, prea mult promit și nu fac nimic să se țină de cuvânt. prea ne iau de fraieri. a venit vremea să ne dăm copiii la școală. și să-i învețe acolo carte, să știe mai multe decât noi și să nu se lase prostiți. să le predea logică la liceu, aia e!

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva