You are currently browsing the tag archive for the ‘viata’ tag.

dimineața m-am trezit ca de obicei, la 8.  ninsese peste noapte și era frig. Lindei îi înghețaseră ușile și parbrizul. scaunul era așa de rece încât am cochetat o clipă cu ideea de a aștepta afară să se încălzească motorul. am renunțat din cauza vântului. care nu îi putea opri pe câțiva tineri întreprinzători, dintre care unul cu un sac mare în spinare, să sară grăbiți gardul unei foste fabrici de pile (parcă). în căutare de oportunități de afaceri.

am pornit cu o cruce mare și am plonjat în traficul capitalei noastre. câțiva câini nepăsători față de frigul tăios mă însoțesc cu lătrat și fluturat din coadă câțiva metri, ca-n fiecare dimineață.

capitala asta e tare urâtă ”în sezonul rece”. străzi murdare și pline de gropi, linii de tramvai desfundate, asfaltări pe timp de iarnă, la comanda primarelui populist. șoferi care țin neapărat să depășească coloana pe linia de tramvai și să se bage în fața ta, ca și cum nu ai exista. oameni care scuipă pe stradă fără să tresară când îți întâlnesc privirea. alți oameni care așteaptă zgribuliți autobuze pline ochi și care nu au bani să sară într-un taxi.

pe urmă, birou. un hard, vă spuneam, care nu mă lasă să șterg de pe el sau să copiez pe el fișiere mai mari de câțiva mega fără să facă mare scandal – blocat și oprit tot windowsul. îl bagi la scanat de viruși și stai să te gândești pe pereți. ce încerc eu să fac în țara asta, în orașul ăsta? eu PENTRU CE MĂ ZBAT? și până când…

dau de farmaciști irascibili, de florărese care aproape să mă bată că am îndrăznit să cumpăr flori de la ele, de taximetriști care aleg cele mai nerușinate rute din punctul A în punctul B. etc. etc. nu se întâmplă toate într-o zi, dar într-o săptămână se întâmplă toate astea și mai mult decât atât. nu vreau să pomenesc vreun cuvințel despre evenimentele politice, despre poezia noastră de guvern.

am obosit și nu văd capătul. mă tem că tot ce pot să fac (cât am eu energie, în condițiile date) e sortit să rămână mic și stingher. mă înspăimânt că așteaptă să mă înșface, cu ghearele scoase, meschina viață mic-burgheză de tip balcanic. mi-e groază că peste 4-5 ani principala mea preocupare va fi să găsesc piața cu cele mai ieftine gogonele…

și-atunci se petrece un eveniment senzațional. îmi zic: lasă mă, nu se poate să nu se aranjeze lucrurile la locul lor. strângem din dinți, mai încercăm, mergem mai departe. și, ce să vezi – râd, îmi tachinez iubita, mai spun un banc, îmi mai vine o idee. săptămâna viitoare o să fie soare. sigur o să fieeee!!!!!

Anunțuri

știți chestia aia cu nevăzutul pădurii din pricina copacilor. oare chiar se aplică la propriile noastre vieți? nu vedem că trăim mai bine decât în anii ’90, să zicem? nu ne dăm seama cât de civilizați am ajuns, cât s-a îmbunătățit orașul sau sătucul nostru, cum s-au mai schimbat vedetele și emisiunile tv în bine, câte acte caritabile pe metru pătrat de multinațională se întâmplă la noi? etc.

eu zic că astea sunt prostii. toată lumea simte că aerul e puțin mai respirabil decât în ’90 și anii următori, că fițele, deși fițe de prost gust în continuare, sunt mai aroape de occident, că mizeriile jenante proliferează în continuare pe la show-uri tv, că manelele cu țâțe, cururi și dușmani duduie în continuare prin geamurile căscate ale BMW-urilor, că fetele sunt pipăite în autobuz de obsedați cu coșuri etc., DAR: nu chiar ca înainte.

adevărul este că nu ne găsim prea mulți în vreo eroare. s-au mai schimbat lucrurile, dar prea puțin, prea încet față de cât speram. ne-am găsit lumile noastre paralele: nu mă mai uit la televizor, am netul pentru informații; nu mai citesc editoriale de jurnaliști care se cred guru pentru că au apucat să bată la mașina de scris – am blogurile și twitterul la un click distanță; nu mai cred în tot ce se spune la tv, iau știrile din 4-5 surse și le judec în capul meu.

mai mult, pot să fac ceva valoros, și dacă-mi iese într-adevăr, am facebook-ul și youtube-ul sau ceva asemănător, astfel încât în două săptămâni știe de mine toată România. asta dacă se mai găsesc din ăia care să aprecieze valoarea chestiei respective. și se mai găsesc.

suntem în aceeași ciorbă incertă, care dimineața poate mirosi a ciocolată cu lapte și a brioșe, la prânz a auorlac, seara a pizza cu prosciuto crudo și gorgonzola sau a mertzan transpirat sau a fusta lucioasă strânsă pe șunci sau a cărți și dvd-uri cu filme sau a ceai sau a metrou plin de lume sau a fum dens care doboară plămânii vitejilor bicicliști sau a toate deodată, multe altele pe care nu mai stau să le înșir.

ziceam: suntem în aceeași ciorbă, care fierbe în continuare. unii din noi aruncăm diverse ierburi aromate, alții pun mai departe grăsimi și măruntaie necurățate de sânge. durează până ne hotărâm asupra rețetei. cred că asta e de fapt problema: am avut așteptări greșite. am vrut să trăim ca-n vest după 10 ani de ”reforme”. ei bine, nu! viața frumoasă nu e pentru noi. e pentru copiii noștri. dacă vrem o viață normală în țara asta, pentru ei avem de tras – ei sunt singurii care au șansa să o trăiască.

pur și simplu mai sunt prea multe de făcut ca să ne mai smiorcăim – prea multe mici lucruri despre care nu simțim că fac diferența, dar care însumate înseamnă ceva. până la urmă, pădurea e alcătuită din copaci. și ai copacii pe care îi sădești.

pentru că e o discuție care lasă urme și revine cu încăpățânare în viețile noastre: eu ce fac aici? asta îmi doresc cu adevărat? ce fac eu acum mă face fericit, mă mulțumește măcar? cum am ajuns să fac ce fac și dacă nu sunt convins că e ce-mi trebuie de ce nu decolez spre altceva?

pentru că discut adesea cu Bogdan despre toate lucrurile astea – fie că e vorba de ce facem noi, fie că analizăm prestațoa lui Vântu de la realitatea și ne gândim cum trăiește un om care spune pe post: ”întăriți-vă statul!”.

pentru că toți ne dorim să fim fericiți și nu reușim să dibuim mijloacele corecte.

pentru că toate astea, m-a pus pe gânduri o mărturisire a unui publicitar cu state vechi. la care am ajuns pornind de aici.

B-Cafe – oameni cu povești

banner b-cafe

Let’s do it Romania!

twit me, baby!

Eroare: Twitter nu a răspuns. Te rog așteaptă câteva minute și împrospătează această pagină.

Vreau in CHINA!!!

del.icio.us

Informeaza-te despre colectarea selectiva